Barcelona - Palatul Muzicii Catalane, Spania
Faceți clic pentru a verifica evenimentele viitoare 2024-2025 la Barcelona - Palatul Muzicii Catalane, Spania
Palau de la Música Catalana - Wikipedia
Palau de la Música Catalana. Vestibul, scări și foaier[modifica]. Sala Lluís Millet[modificare]. Remodelare și extindere[editare]. Apariții în film[editare]. Istoria artistică[modifica] Premiere interpretate[editare]. Legături externe[modificați].
Palau de la Musica Catalana este o sală de concerte situată în Barcelona, Catalonia. A fost proiectat în stiluri moderniste catalane de Lluis Domenech, i Montaner. A fost deschis pe 9 februarie 1908.
Orfeo Catala a finanțat construcția, cu contribuții financiare importante venite din partea industriașilor bogați și a burgheziei din Barcelona. În 1909, Consiliul orașului Barcelona a acordat palatului Premiul pentru cea mai bună clădire. Acest premiu este acordat celei mai remarcabile clădiri construite în anul precedent. Clădirea a fost complet restaurată, remodelată și extinsă de către Oscar Tusquets, Carles Diaz, arhitecți. [3] Palatul de la Musica Catalana, împreună cu Hospital de Sant Pau, a fost desemnat un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1997. Peste jumătate de milion de oameni participă la spectacolele muzicale ale Palau, care variază de la muzică de cameră și simfonică până la jazz și Canco. (cântec catalan).
Palatul se găsește în colțul Carrer Palau de la Musica și Carrer de Sant Pere Mes Alt al unei vechi secțiuni din Barcelona cunoscută sub numele de Casc Antic. Eixample, o extensie cochetă a orașului din secolul al XIX-lea, găzduiește majoritatea clădirilor moderniste proeminente.
Designul palatului este tipic modernismului catalan. Curbele sunt preferate liniilor drepte, iar formele dinamice sunt preferate în detrimentul statice. Decorul bogat subliniază motivele organice și floralele. Designul palatului este rațional, spre deosebire de alte clădiri moderniste. Este meticulos concentrat pe funcționalitate și folosește toate cele mai noi tehnologii și materiale disponibile la începutul secolului XX (de exemplu, structura din oțel). Tim Benton a spus:[20]